Telepatia

Cuvantul a inceput sa fie folosit pe scara larga dupa ce FWH Myers, in 1882, a facut o serie de investigatii si experimente in colaborare cu Sidgwick si Barrett, incercand sa afle cum se poate face transferul de ganduri. Intial, definitia telepatiei se referea la coincidenta prin care se realizeaza transferul de ganduri, fara o explicatie logica plauzibila. Fenomenul psihic numit telepatie are loc intre doua minti omenesti si include transferul de ganduri, imagini mentale, idei, sentimente, senzatii. Descrierile telepatiei sunt universal cunoscute atat in scris, cat si in folclorul oral. In societatile tribale, precum in triburile arborigene australiene telepatia este recunoscuta drept o capacitatea umana, in timp ce in societatatile considerate evoluate se crede ca telepatia este o abilitate speciala, pe care o au numai misticii si persoanele cu capacitati psihice iesite din comun. Desi cu existenta nedovedita inca stiintific, studii asupra telepatiei se efectueza si in prezent. Istoric Termenul „telepatie” provine din cuvantul grecesc „tele” (care inseamna „de la distanta”) si „pathos” (care inseamna „sentiment”, „pasiune”). Interesul asupra telepatiei si-a gasit inceputurile in mesmerism (teoria magnetismului animal). Adeptii acestei teorii au descoperit ca telepatia se numara printre asa-numitele „fenomeme inalte”, observate la persoane cu capacitati magnetice, care pot „citi” gandurile si executa ordine nerostite. Apoi si alti psihologi si psihiatri au observat aceleasi fenomene la pacientii lor. Sigmund Freud a observat acest fenomen in relatia sa cu fiul sau. Freud a considerat aceasta capacitate drept o facultate regresiva, primitiva, care a fost pierduta de catre om in cursul evolutiei sale. Psihiatrul Carl G. Jung i-a dat insa o importanta mai mare, considerand-o o functie de sincronizare. Psihologul si filozoful William James a fost un sustinator entuziast al telepatiei, incurajand experimentele de acest gen. Cand Sociatetea Americana pentru Cercetari Psihice a fost fondata in 1885, telepatia a fost primul fenomen studiat stiintific. Primul test a fost simplu: un subiect-emitator aflat intr-o camera trebuia sa transmita unui subiect-receptor dintr-o alta camera un numar format din doua cifre sau o imagine vizuala. Psihologul francez Charles a calculat sansele matematice de „ghicire” a numarului transmis si a descoperit ca telepatia actioneaza independent de hipnotism. Interesul pentru telepatie a crescut simtitor in timpul primului razboi mondial, cand o serie de familii au incercat astfel sa ia legatura prin telepatie cu cei dragi aflati pe front. Interes asupra telepatiei au manifestat si serviciile secrete ale marilor puteri, care incercau prin aceeasi metoda sa gaseasca o cale sigura de transmitere a informatiilor cu caracter top-secret. Experimentele au continuat in timpul “razboiului rece”, cand URSS avea o unitate formata din militari, psihologi, psihiatri si medici special destinata acestui fenomen. Observatii experimentale Cel mai adesea telepatia apare spontan, in momente de criza cand cineva drag, un prieten sau o ruda apropiata de care suntem legati sufleteste sufera un accident sau se afla intr-o situatie cu un grad de periculozitate sporit. Practic, o persoana „stie” de la distanta cand cineva drag este in pericol. Asemenea informatii par sa parvina sub forma de ganduri, fragmente de vise, viziuni, halucinatii, imagini mentale sau momente de clarviziune sau, pur si simplu, cuvinte care vin in minte brusc receptorului. Deseori, asemenea informatii fac ca „receptorul” sa isi schimbe cursul actiunilor sale, cum ar fi sa isi schimbe programul sau sa incerce sa intre in contact direct sau prin telefon cu persoana despre care crede ca se afla in pericol. Mai mult decat atat, uneori apar chiar evenimente telepatice intre oameni si animalele de companie.Telepatia pare sa fie aflata intr-o stransa relatie cu starea emotionala a individului. Acest lucru este la fel de adevarat atat pentru emitator cat si pentru receptor. Studiile au aratat ca femeile sunt mai buni telepati decat barbatii si acest lucru a fost explicat prin faptul ca femeile sunt mult mai sensibile din punct de vedere emotional decat barbatii si ca se bazeaza mai mult pe intuitie. Telepatia poate fi indusa si in timpul somnului. Se pare ca acest fapt este legat de o serie de factori biologici: volumul fluxului sanguin se schimba in timpul emisiei si receptiei telepatice, iar encefalogramele subiectilor monitorizati arata ca undele cerebrale ale receptorilor se adapteza de asa natura incat sa se potriveasca cu cele ale emitatorului. Studiul telepatiei este departe de a fi terminat, psihologii continuand munca de cercetare a acestui fenomen deosebit.

Scrisul in transa

Scrierea automată este scrisul care se presupune că ar fi comandat de un spirit sau de către subconştient. Uneori este numit scris în transă deoarece se face în viteză şi fără judecată, scriind orice ne trece prin cap, fără a fi conştienţi, ca şi cum am fi în transă. Se crede că acest procedeu permite accesul la subconştientul unei persoane, unde se găseşte eul adevărat. În lipsa inhibiţiilor care guvernează mintea se pot accesa gânduri mistice ascunse. Scrisul în transă este de asemenea folosit de unii psihoterapeuţi care îl consideră un mod rapid de eliberare a amintirilor reprimate. Nu există dovezi ştiinţifice care să demonstreze că scrisul în transă are vreo valoare terapeutică.

Suporterii scrisului automat susţin că procesul le permite să acceseze alte inteligenţe şi entităţi pentru a obţine informaţii şi sfaturi. Mai mult aceştia afirmă că le permite să îşi amintească informaţii irecuperabile din subconştient şi să elibereze energii spirituale necesare creşterii personale şi revelaţiilor. După spusele psihicului Ellie Crystal entităţi dinafară încearcă în mod constant să comunice cu noi.

Un medium din secolul al XIX-lea, Helene Smith (Catherine Muller) s-a specializat în scrierea automată şi chiar a inventat un alfabet marţian pe care îl folosea pentru a transmite mesaje venite de pe Marte şi destinate clienţilor acesteia. Limbajul marţian semăna surprinzător de mult cu limba franceză care era limba maternă a doamnei Smith, a fost concluzia lui Theodore Flournoy, un profesor de psihologie care a investigat cazul.

Scepticii consideră scrisul automat ca fiind ceva asemănător unui joc de salon, deşi uneori este folositor pentru descoperirea de sine şi începerea unui proiect literar. Cu toate că este posibil ca multe dorinţe şi idei ascunse în subconştient să fie exprimate prin scrisul automat, este discutabil faptul că acestea ar fi mai profunde decât noţiunile conştiente. Nu există dovezi că eul adevărat se află în subconştient aşa cum nu există nici pentru relevaţia acestuia la beţie sau în cadrul unei crize psihotice.

Scrierea automată poate duce la dezvoltarea personală dacă este evaluată în mod inteligent. Luat de unul singur însă scrisul automat nu ajută evoluţia sau producerea de relevaţii mai mult decât orice altă activitate umană. De fapt, unele persoane au avut experienţe atât de neplăcute practicând scrierea automată încât erau convinşi că au fost inspiraţi de diavol. Se pare că pentru unele minţi este mai bine să nu ştie ce se găseşte în mansardă, în timp ce alţii s-ar putea să fie dezamăgiţi să o găsească goală.

Metode de spiritism

Metoda spiritismului “cu cartea”
Se ia o carte(se zice,biblia…dar,brrrr…nu recomand) cu coperti rigide(pentru stabilitate…) si se leaga cu o sfoara de cinepa,bumbac…(ceva,natural),pe jumatate,pe latime,perfect simetric…ca sa nu se misce…
Nu se fac mai mult de 3 noduri…la ata.
Apoi,dupa ce ai postit,te-ai rugat…”curat”fiind,ca sa nu poti fi atacat de ceva malefic si ca sa fii protejat,iei o alta persoana(de preferat cu calitati de medium…daca nu le ai tu) si tinind voi,ambele persoane,cu degetul aratator de urechile cheii bine “ancorata”,bine legata,cu urechile in afara cartii si cu restul corpului bagat pe jumatate intre copertile cartii si legata bine cheia de carte,ca sa nu se misce nicidecum,fara sa aveti cercei,bratari,ceasuri,orice metal asupra voastra,se cheama spiritul unui mort(mort,mai demult de un an):
“Spirite al lui….x…te rog,vrei sa vii,sa ne raspunzi la citeva intrebari? Daca raspunsul tau e afirmativ,cartea sa se invirteasca de la dreapta spre stinga lui…x(numele tau).Daca raspunsul tau va fi negativ,cartea sa se invirteasca de la stinga la dreapta lui X (numele tau).Daca raspunsul tau va fi “nu stiu”,cartea sa ramina invariabil,nemiscata”.
Si chemi spiritul unui mort,pe numele de botez..
Ai pui intrebarile ce te framinta…respectos…iar la sfirsit,ai multumesti pentru raspunsuri,ai urezi “Pace tie”!…Intoarce-te de unde ai venit!”,spui o rugaciune “Tatal nostru” de iertare pentru ceea ce ai facut si de pace pentru spiritul chemat.
Trebuie sa te asiguri(eventual,intrebindu-l…) ca spiritul chemat e de acord sa plece,ca a plecat…altfel,te va bintui…spre chinul tau si al lui.
Eventual,il rogi ca in caz ca vrea sa mai comunice cu tine,s-o faca in visul tau.Sa-ti vina in vis si sa-ti spuna ceea ce are de spus…
Spiritul persoanei invocate e de preferat sa fie o ruda,moarta de mai mult de un an…
………………………….
Metoda spiritismului “cu paharul”
Acelasi rezultat il poti obtine folosind un pahar,umplut pe jumatate cu apa(daca paharul e de cristal,e minunat…),in gura caruia tii suspendat un pendul.
Procedura,conventia…e aceeasi.
Pendulul,poate fi confectionat dintr-o verigheta “cununata” in biserica,un cristal purificat…etc…legate de un fir de ata(natural) de cca.20 cm lungime.
Firul(capatul liber),se tine infasurat pe degetul aratator cu pendulul coborit pe linia de “gura paharului”…si cotul sprijinit bine,stabil,pe masa.
Conventia:”…..daca raspunsul e “da”,invirteste cheia in cerc ,fara sa atingi gura paharului.Daca raspunsul e “nu”,loveste gura paharului,miscindu-te in linie dreapta”inainte-inapoi”.”

Scary Story

Eram in ultimul an de studentie si colegele de camera aveau multe intrebari la care doreau un raspuns;si ce s-au gandit…o sedinta de spiritism.Ideea ne-a suras la toate.Am pregatit toate cele necesare si asteptam cu nerabdare ora 12 noaptea(asa auziseram ca la acea ora se incepe pentru ca atunci spiritele vin).
A sosit ora respectiva si cu emotii si unele temeri incepem.Ne-am adunat vreo 8 curioase.
Ne-am asezat frumos in jurul mesei,primele patru,am pus cate un deget pe capacelul improvizat prin care trebuia sa se manifeste spiritul celui chemat pentru a raspunde.Se incepe invocarea unui spirit,nicio miscare,liniste.Trecem la a invoca un altul,niciun raspuns.Linistea devenea tot mai apasatoare si am inceput cu mistouri ca este o pacaleala ceea ce facem.
Mai incercam si chemam un alt spirit.Acum a inceput partea ,,frumoasa”.
Geamurile s-au deschis brusc si o raceala de gheata a cuprins intreaga camera(era inaintea sesiunii de vara).
Sub degetele noastre capacelul se misca haotic si repede ca abia reuseam sa ne miscam mainile in ritmul respectiv.
Ne-a inghetat pe buze orice intrebare,luminitele lumanarilor palpaiau in directii diferite si un curent si mai rece trecea pe langa fiecare dintre noi.Parca am incremenit cu toate ,niciuna nu reusea sa-si ridice mana de pe capacel care continua sa se miste de la o litera la alta parca impins de o forta din interiorul lui.Cateva fete au inceput sa spuna rugaciuni,atunci au inceput sa se auda niste pocnete infundate si prin camera apareau niste luminite ca de licurici.O colega cu o prezenta de spirit deosebita a smuls plansa de sub mainile noastre;un ras grotesc a izbucnit ,se auzea ca venind din mai multe directii.
Pe fata tuturor se citea groaza,lumanarile s-au stins si am ramas in intuneric.Pocnetele continuau si prin bezna din camera apareau din loc in loc strafulgerari luminoase.
Am inceput sa ne rugam toate si tinandu-ne de mana am ajuns pana la intrerupator sa aprindem lumina.
Credeam ca s-a sfarsit cand am aprins lumina ,parca totul fusese un cosmar.Dar n-a fost asa,becul a palpait de cateva ori si s-a stins,acel ras grotesc s-a auzit din nou .Am deschis usa si-am iesit toate gramada afara din camera.
Restul noptii ni l-am petrecut toate in fumoar.

(Sursa:http://www.roportal.ro/discutii/index.php?showtopic=3869&st=270&p=951057&#entry951057 )

Spiritism:x

Spiritismul este o doctrină filosofică apărută în Franţa la mijlocul sec. al XIX-lea, aparţinând pedagogului Denizard Rivail, sub pseudonimul Allan Kardec.Termenul a fost atribuit ca distinctiv doctrinei pe care urma să o publice, dar datorită faptului că derivă dintr-un cuvânt din limbajul comun a fost repede încorporat în uzul normal şi este folosit pentru a numi şi alte doctrine.

În 1855 Denizard Rivail a început să cerceteze un fenomen relativ cunoscut în acea vreme – “mesele care se rotesc” sau “mesele care vorbesc”: e vorba de mese şi obiecte în general care păreau a se umple cu o stranie vitalitate. După doi ani dedicaţi investigării, nu a considerat că fraudele evidente pe care le-a întâlnit pe parcurs sunt motive suficiente pentru a concluziona că toate acele fenomene sunt erori sau şarlatanii. Convins personal de realitatea existenţei fenomenului şi de posibilitatea ca acesta să fie provocat de suflete ale morţilor, Rivail a mai făcut un pas: în loc de a se dedica “dovedirii ştiinţifice” a existenţei acestor fenomene, Kardec şi-a mutat atenţia asupra posibilităţii, pe care o considera reală, existenţei unei explicaţii de natură spirituală sau mediumnică, cu beneficii pentru umanitate.

Natura sa puternic umanistă, formată în anii de studenţie şi de susţinere a pedagogului elveţian Pestalozzi, discipol al lui Rousseau, l-a împiedicat să se limiteze la o simplă cercetare naturalistă. Necesitatea susţinerii spiritualităţii omeneşti în timpuri caracterizate de o puternică expansiune a ştiinţei şi de un declin al religiei l-a motivat pe Kardec să imagineze o noua formă de a privi realitatea, care punea laolaltă ştiinţa aflată în ascensiune şi religia în declin, mediate de raţionalitatea filosofică. Astfel, Kardec a folosit empirismul ştiinţific pentru a cerceta fenomenul, raţionalitatea filosofică pentru a discuta cu ce părea a fi suflete şi a analiza ce comunicau, şi a căutat o cale de a extrage din aceste dialoguri concluzii de natură socială şi etică, folositoare pentru om. Astfel a pus bazele spiritismului, sistematizat în prima versiune a Cartea Spiritelor, apărută în 18 aprilie1857.

Cele două caracteristici principale ale mişcării spiritiste sunt:

• propunerea de a asigura accesul la cunoaştere pentru toţi oamenii (cf. Comenius), în locul ermetismului care înconjura cunoaşterea ştiinţifică şi filosofică la acea vreme;
• convingerea că relaţia dintre om şi spiritual nu are nevoie de mediere instituţionalizată; o spiritualitate naturala (cf. Rousseau) este de ajuns şi mai potrivită pentru om.

O parte a intelectualităţii din Europa şi Statele Unite a îmbrăţişat spiritismul ca explicaţie logică a realităţii, incluzând teme legate de transcendenţă, ca Dumnezeu şi viaţa de apoi. Au fost înfiinţate mii de societăţi spiritiste în ambele continente, iar ideile spiritiste au fost răspândite în aşa măsură încât în unele ţări au apărut voci care susţineau includerea spiritismului în programa şcolară. Cu toate acestea, o dată cu ascensiunea regimurilor totalitare în prima jumătate a secolului al XX-lea, în Europa a avut loc o puternică opresiune a spiritismului, ca şi a altor mişcări filosofice şi politice. În America de Sud, totuşi, activitatea câtorva propovăduitori a reuşit să se constituie într-o fundaţie solidă, deşi spiritismul a devenit aici mai mult o doctrină religioasă şi mistică. Această transformare a fost mai puternică în Brazilia, unde mai mult de 4 milioane de oameni se declară “spiritişti Kardecişti” (conform ultimului recensământ al Instituto Brasileiro de Geografia e Estatistica), ceea ce face din Brazilia cea mai mare ţară spiritistă din lume. Spiritismul a influenţat în Brazilia sincretisme ca Umbanda, Raţionalismul creştin, União do Vegetal şi Valea Răsăritului (Vale do Amanhecer).

Despre Spirite

SPIRITELE sunt vieţuitoare minuscule, luminiţe dotate cu inteligenţă, invizibile cu ochiul liber, dar perceptibile de clarvăzători şi de unii dintre senzitivi. Au fost nenumărate cazuri în care aşa-zis “spiritişti” au semnalat prezenţa unor vietăţi pe care nu le-au putut vedea şi le-au asociat numele de “spirite”. În realitate a fost o total greşită interpretare a unor fenomene atmosferice vizibile şi invizibile, considerate a fi fost manifestări sau materializări ale spiritelor.

Cei ce percep spiritele sunt dotaţi cu anumite însuşiri “paranormale”, care în esenţa lor sunt forme de manifestare a unei activităţi cerebrale ieşite din banalitatea gândirii umane mediocre. Persoanele SENZITIVE sunt acele fiinţe care prin organele lor de simţ (corpul fizic), cât şi prin centrii lor energetici (învelişul eteric al fizicului uman) pot să perceapă acei curenţi minusculi de energie care sunt spiritele.

Spiritele sunt invizibile cu ochiul liber, însă anumite persoane dotate cu CLARVIZIUNE le pot observa pe “ecranul mental interior”. Aceasta este o denumire convenţională adoptată de parapsihologi pentru a actualiza străvechea denumire de “al treilea ochi omenesc”. Este vorba despre o anumită stare de funcţionare a emisferei drepte cerebrale, care permite creierului uman, în ansamblul său şi în toate învelişurile lui energetice, să poată vedea “cu ochii minţii”. Omul vede pe ecranul mental imagini ca de vis. Unii lucrează în stare de trezie, adică de perfectă luciditate, alţii au nevoie de substanţe halucinogene (droguri, unele sedative puternice, alcool şi altele). Foarte eficientă, dar şi foarte periculoasă prin urmările ei, este activarea hipnotică asupra unei alte persoane. Efectul este spectaculos, dar urmările sunt catastrofale pentru starea psihică a celui care s-a lăsat hipnotizat.

Oricare din metodele menţionate poate, în anumite condiţii fericite, să conducă subiectul la perceperea unor imagini asociate conceptului de “spirit”. Pot exista şi alte forme de manifestare ale acestuia cum ar fi :

• Sunete, traduse sau netraduse în limbajul perceput de creierul uman
• Zgomote, cum sunt foşnetele în aer, pocniturile în pereţi sau în diverse obiecte
• Explozia unor becuri electrice
• Mângâieri sau lovituri simţite de oameni
• Imagini fantomatice percepute cu ochiul liber
• Senzaţii de respiraţie a unei persoane invizibile
• Atingerea sau apucarea mâinilor sau altor părţi ale corpului omului
• Scene de amor nocturn aproape reale
• Senzaţii de miros puternic, parfumat sau respingător
• Deplasarea unor obiecte
• Adieri, ca şi cum ar sufla vântul prin cameră
• Deschiderea sau închiderea uşilor sau ferestrelor
• Rularea covoarelor
• Manifestări de teamă din partea animalelor
• Aprinderea sau stingerea luminilor sau lumânărilor din senin
• Manifestări de vânt în dreptul ferestrelor
• Încuierea sau descuierea uşilor, porţilor sau ferestrelor
• Apariţia sau dispariţia unor mâncăruri
• Materializări instantanee ale unor obiecte
• Apariţia unor scrisori pentru a avertiza sau aminti ceva celor cărora le sunt adresate
• Trezirea subită a unor cadavre

  …şi multe alte manifestări, unele chiar neexplicate ştiinţific până în prezent.

Literatură de inspiraţie spiritualistă există în toate ţările pământului. În principal s-au semnalat fapte, aspecte de viaţă în care au fost implicate spiritele, de obicei folosindu-se stilul specific literaturii S.F. Prea puţini au îndrăznit să explice, într-o manieră oarecum ştiinţifică şi accesibilă înţelegerii tuturor, aceste aspecte ale existenţei eterne a spiritelor.

Există nenumărate PRACTICI utilizate de oameni pentru a intra ÎN LEGĂTURĂ CU SPIRITELE. Unele dintre ele sunt foarte eficiente, ducând la colaborarea fidelă între om şi spirit. Altele sunt simple aberaţii, care duc la false percepţii ale lumii spiritelor. Această a doua categorie cuprinde în general spiritismul cu cartea şi cheiţa, care, de fapt, poate fi considerat o metodă radiestezică. Aici nu este vorba de contactarea propriu-zisă a spiritelor, ci de contactarea propriului subconştient, iar falsitatea constă în aceea că omul îşi cheamă propriul subconştient folosind numele unui spirit. Spiritele Superioare nu vin dacă sunt chemate în acest mod de lucru rudimentar. Cel mult se pot distra pe seama persoanei în cauză acele spirite buclucaşe, glumeţe, care mişună peste tot. De aici rezultă informaţii eronate, incomplete sau absenţa răspunsurilor la întrebările puse de către om.

O altă metodă empirică folosită de oameni pentru contactarea spiritelor este cea a ciocăniturilor. Există case în care anumite spirite se distrează ciocănind în mobile sau pereţi. Într-adevăr, aceste zgomote sunt provocate de spirite, dar numai atunci când ele au o anumită cadenţă şi se repetă în mod sistematic. Spiritele care produc zgomotele doresc să comunice cu oamenii. În aceste cazuri este util să li se răspundă în aceeaşi manieră până când se stabileşte un cod de conversaţie între spirit şi om, această colaborare putând duce la unele descoperiri interesante pentru om.

Există posibilitatea ca situaţiile conflictuale din interiorul familiilor să deranjeze unele spirite bune sau rele, antrenându-le în atmosfera agitată din casă. De aici rezultă o serie de manifestări dezordonate, zgomotoase, ale spiritelor, care fie că pun oamenii pe gânduri, fie îi înspăimântă în cel mai înalt grad. De exemplu, un spirit “nervos” poate capta de la oamenii care se ceartă suficientă energie pentru a trage cuiva o palmă sau chiar un pumn, destul de puternic ca să trântească un om la podea. Sau, din contră, spiritele bune pot trezi omul din somn noaptea pentru a-l obliga să gândească înţelept, în liniştea nopţii, la problemele lui de viaţă.

Oricum şi oricând s-ar produce astfel de manifestări ale spiritelor, trebuie să remarcăm intenţiile lor pentru orientarea oamenilor în direcţia dorită de ele. Influenţa spiritelor asupra minţii omului este covârşitoare. Totuşi, pentru majoritatea pământenilor, această influenţă este inacceptabilă deoarece, în general, oamenii se cred atotputernici, capabili să învingă chiar forţele naturii ; cu alte cuvinte, ei consideră că manifestările spiritelor ar fi neglijabile. Oamenii ar trebui să înţeleagă că spiritele fac parte din natura ce îi înconjoară. Aerul ce-l respiraţi, dragii mei oameni, este încărcat de spirite ! Într-o formulă simplificată : energia înseamnă spirit şi spiritul înseamnă energie. Aşa cum energia este o formă de manifestare naturală, constituită dintr-o substanţă continuă, tot aşa, lumea subtilă a spiritelor este şi ea lipsită de discontinuităţi. Pretutindeni în jurul nostru se află spirite. Numărul celor încarnate este mult mai mic decât numărul spiritelor aflate în stare pură, adică neîncarnate.

CLASIFICAREA SPIRITELOR

a) Clasificarea spiritelor în funcţie de influenţa lor asupra stării fizice a omului

Spiritele leneşe, dense, preferă să observe totul fără să se agite. Ele îndeamnă oamenii la trândăvie, pasivitate, indiferenţă faţă de ceea ce se petrece în jurul lor.

Spiritele inferioare paşnice îndeamnă oamenii la forme calme de evadare din limitele gândirii şi acţiunii normale. Ele însoţesc de obicei persoanele neurastenice care sunt dependente de sedative puternice, alcoolicii paşnici, sau bolnavii mintali care nu prezintă manifestări negative.

Spiritele inferioare turbulente. Unele dintre ele sunt agresive, îndeamnă oamenii la manifestări colerice, violenţă faţă de propria persoană sau faţă de cei din jur, mergând până la crimă. Aceste spirite se liniştesc numai prin încarnare, şi poate că nici după aceea… Altele dintre ele sunt non-agresive, provocând psiho-nevroze, stări de nelinişte şi nemulţumire continuă, de căutări nesfârşite, insomnii, obsesii, agresivitate mută prin non-violenţă (indiferenţă la rău, invidie, ură, gelozie, incitare la discordie).

Spiritele mediocre îi îndeamnă pe oameni să gândească închistat, să nu aibă pretenţii la cercetarea mediului înconjurător, să se mulţumească cu ce au, fără a aspira la mai mult, să fie paşnici, dar totodată laşi.

Spiritele cu adevărat inteligente sunt dotate cu creativitate şi intuiţie. Îndeamnă omul spre cercetare, spre gândire profundă şi realistă, spre echilibru interior. Acestea sunt spiritele care călăuzesc geniile sau marii gânditori spre descoperirea esenţei divine din om şi din mediul înconjurător.

b) Clasificarea spiritelor în funcţie de influenţa lor asupra naturii

Există mai multe categorii de spirite care pot influenţa mersul naturii după bunul lor plac, provocând fenomene malefice sau benefice. Astfel, spiritele recunoscute ca binefăcătoare pentru natură pot produce recolte foarte bogate, ploi binefăcătoare la momente potrivite, apariţia de fenomene meteorologice rare, cum ar fi luna roşcată sau eclipsele cu efect benefic asupra Pământului.

Dimpotrivă, incendiile de păduri sau stepă nu apar spontan, ci provocate fie de mâini criminale, fie de unele spirite care vor să-şi dovedească superioritatea asupra naturii.

Există un număr imens de spirite care provoacă furtunile maritime, mai ales tornadele. Ele aleg anumite ambarcaţiuni pe care le protejează sau le distrug dacă nu le convin.

Un număr imens de spirite provoacă cutremurele de pământ. În acest caz se dă o luptă cumplită între spiritele bune şi cele rele. Spiritele bune, mai ales cele înalte din punctul de vedere al înţelepciunii, acceptă necesitatea manifestării cutremurelor terestre ca o formă de descărcare magnetică şi energetică a profunzimilor scoarţei terestre, dar treptat şi fără pierderi umane. Spiritele mizerabile se bucură ca la un spectacol văzând suferinţa oamenilor şi caută să omoare cât mai mulţi din cei aflaţi în mijlocul dezastrului.

Foarte multe spirite provoacă deraierea trenurilor de pe şine, scufundarea navelor maritime, prăbuşirea avioanelor, reacţiile nucleare scăpate de sub control, electrocutările inexplicabile, orientarea trăsnetelor către case, oameni şi animale, ploile torenţiale ce provoacă inundaţii catastrofale, secetele cumplite ce primejduiesc vietăţile, prăbuşirea unor OZN-uri cu scopul apropierii nepotrivite dintre oameni şi civilizaţiile extraterestre, prăbuşirea galeriilor din mine, morţile prin îngheţ în timpul iernii, sufocările datorate emanaţiilor de gaze, şi tot felul de alte situaţii grave, explicabile sau inexplicabile, în majoritatea cărora este angrenată şi fiinţa umană.

c) Clasificarea spiritelor în funcţie de influenţa lor asupra psihicului uman

Spiritele înalte determină evoluţia spirituală şi mentală a fiinţei umane. Cei aflaţi sub influenţa lor ating aproape perfecţiunea în timpul vieţii prin manifestările lor elevate şi intenţiile nobile, orientate spre progresul omenirii.

Spiritele binevoitoare ajută oamenii în orice fel de situaţii grele, îi sfătuiesc, îi sprijină energetic, îi ajută să se ferească de împrejurările periculoase şi dăunătoare.

Spiritele mediocre din punct de vedere moral se complac în a admira şi întreţine josnicia omenească sub toate formele ei, rezultată din inconştienţa, ignoranţa, sau prostia omenească. Au manifestări oscilante între bine şi rău, dar sunt mereu convinse că pot ajuta oamenii şi că au o influenţă benefică asupra lor. În accepţia lor, ele sunt bine intenţionate, dar rezultatele strădaniilor lor de multe ori pot fi necorespunzătoare din perspectivă superioară.

Spiritele josnice, rele, mincinoase, urmăresc antrenarea oamenilor în acţiuni încărcate de ipocrizie, egoism, falsă umanitate şi duritate psihică.

Spiritele malefice, supranumite de noi “copiii diavolului” sau “ierburile infernului”, sunt cele mai mizerabile fiinţe de energie universală. Ele îndeamnă oamenii la violuri, asasinate politice, uzurpări de funcţii, sadism erotic, distrugeri de bunuri materiale, compromiterea unor personalităţi sau uciderea lor când încep să aibă o influenţă covârşitoare asupra binelui şi progresului umanităţii.

d) O categorie aparte o reprezintă spiritele cu INFLUENŢĂ ASUPRA FENOMENELOR COSMICE

Acestea sunt cele care reglează interacţiunile magnetice dintre obiectele cosmice, provocând sau evitând anumite manifestări cosmice catastrofale. Aceste spirite sălăşluiesc pe toate planetele şi, în general, pe toate obiectele cosmice. Ele coordonează contactele dintre diverse civilizaţii cosmice. Favorizează transferarea spiritelor de pe un corp ceresc pe altul. Supraveghează deplasarea fiinţelor inteligente în spaţiul cosmic, le coordonează şi le protejează. Sub influenţa lor, diversele civilizaţii aspiră spre cunoaşterea altor civilizaţii din Univers. Ele reglează transferul energetic între planetele diverselor sisteme solare. Îi protejează pe astronauţi împotriva atacurilor spiritelor întunericului, care roiesc în spaţiul interstelar. Au un rol foarte mare în acomodarea fiinţelor inteligente care ajung pe alte planete, diferite de cea de origine. Ele însă nu reuşesc să împiedice toate catastrofele cosmice. Acestea se produc în urma unei coordonări generale din centrul Universului , fiind înscrise în “Marea Carte a Transformărilor Permanente şi Autonome”…